Imi atinge corpul si simt cum nebunia imi iese prin fiecare por al pielii. Ma zbat la limita dintre real si imaginar, dintre suferinta si fericire, dintre el si mine. De parca ar conta… de parca ar mai conta.
Noaptea imi patrunde in casa, in suflet, in minte… amestecata cu sunete de ambulante si piane dezacordate. Tam pam pam… Crezi ca sunt nebuna? Inca nu m-ai cunoscut cu adevarat.
Cine defineste normalitatea? Care psihopat cu apucaturi de maniac? Gandurile imi pasesc incet prin cap, cu grija… sa nu scartaie podeaua cerebrala. Sa nu imi dau seama ca pun stapanire pe mine. Trebuie sa ma controlez cand vorbesc cu oamenii. Trebuie sa par normala. Sa zambesc. Sa spun vorbe amuzante. Vorbe inteligente. GLume. Clipit incet si lasciv din pleoape. Cacat imprastiat pe pereti. Cam asta e. Nu mai e nimic de zis. AI un job serios. Oamenii iti spun “doamna” cand tu abia te agati de realitatea in care ti se spune sa traiesti.
Si ce se intampla daca plec? Intr-o zi. Pur si simplu. Plec. Din viata lui. Din viata mea. O sa ne parasesc pe amandoi. O sa ii las lui toata persoana mea, toata viata mea, tot ce mai am, si o sa plec. O sa imi simta dorul? O sa isi dea seamaa ca am plecat? ca nu mai sunt a lui. Ca nu mai sunt a nimenui. Dar am fost vreodata a cuiva? Poate ca un obiect era mai fericit, sters de praf si ingrijit o data pe saptamana. Sufletul meu nu primeste atata atentie. Sunt o stapana idioata si nerecunoscatoare.
Ce ai putea sa iubesti la mine? Ce ai putea sa minti? Cum ai putea sa te mai tai in mine, cand mi-am tocit firea mai mult ca o piatra de rau? Cum ar putea sa iti fie dor de mine, cand nici nu ma cunosti de fapt. crezi ca ma cunosti? Crezi? Nici eu nu ma cunosc. Dar am invatat sa ma tem de mine.
Cacat… cacat.. cacat… asta e totul!
treizeci si doi [pula mea]
te-a lovit melancolia de valentine’s day? sa stii ca ma asteptam la ceva mai mult din partea ta. ma asteptam la o durere imensa in partea dorsala. ma asteptam la glume si rautati mici si amuzante… ironii adica.
stii ca e o sarbatoare comerciala. nici macar sarbatoare nu e. crezi ca am sarbatorit-o? am baut vin si am facut sex. nimic special. hai, fii rautacios si spune-mi ca este ceva special daca am facut sex. uite. rad. haha. funny. not. nu e frumos sa razi de frustrarile sexuale ale altora. eu nu rad de ale tale. sau ma rog… poate rad putin. uneori.
te prostesti aiurea. iti inchipui chestii pe care apoi iti impui sa le crezi. sa le simti. sa le gandesti. in realitate sa stii ca suntem la fel de plini de gol ca toata lumea. golul meu. golul tau. golul lui. bla bla bla.
stiu ca nu mi-ai cerut nimic. stiu ca nu-mi ceri nimic. mai taci o data. parca esti o femeie de patruj’ de ani care isi petrece vremea in fata televizorului uitandu-se la telenovele. buey jose armando viata e full of shit, mai da-o in pula mea de viata. ne imbatam. facem sex. ne trezim dimineata si ne doare capul. bem o cafea. fumam o tigara si discutam despre ce datorii mai avem. pula mea. a trecut valentine’s day. nici n-am primit flori daca vrei sa stii. si da, sunt frustrata din cauza asta. ma enerveaza ca niciodata nu are bani sa cumpere. de fapt ar putea sa se imprumute. dar e mai usor sa ne certam. sa ne imbatam si sa facem sex pentru ca a 2-a zi sa o luam de la capat cu calculele de contabilitate a datoriilor.
vezi? viata e de cacat. fara povesti. ma enerveaza povestile. suna bine numai ca in realitate e o cu totul alta ciorba de peste. povestitorul meu e de cacat. nu zice povestea bine.
nu ma mai intreba “de ce”. nu ti-ai dat seama pana acum ca e absurda intrebarea?? nici eu nu stiu “de ce”. dar cred ca exista un motiv. un scop. o futere de timp si nervi. nu stiu…
hai sa bem o cafea si mai taci . sau spune ceva amuzant. nu trist. ca triste am auzit destule.
treizeci si unu [... dreams]
aseara am visat… am visat ca demult il sarutam, si dintii ni se transformau in nisip si se imprastiau in vant. in vantul umed de seara. nu ma durea in ochii lui. nu ma durea in palma lui. marea era in partea dreapta. si era verde. de alge. de viata. de viitorul ochilor verzi in care marea zace tacuta si verde cand ma saruta si-mi spune “noapte buna”. iar eu visez saruturi cu dinti de nisip si imbratisari vinovate! vinovate in vis!! in visul in care marea cea verde priveste din partea dreapta si stiu… si stiu ca e viitorul care ma invinovateste pentru vis. de parca l-ar sti. de parc-ar ghici… de parc-ar simti gustul de aer sarat pe buzele mele.
si-atunci ma-ntorc spre stanga. ma uit la munti si ii spun sa fuga cu mine. sa nu ne vada marea. sa nu ma doara marea. sa nu ma afle marea. dar pamantul din ochii lui sta nemiscat. neinteles. neintelegandu-ma. neintelegandu-mi teama si spaima. si dintii ma dor pe masura ce se indeparteaza. si trupul ma doare. si sufletul ma doare. se rup in mine trecuturi tacute uitate.
si ma trezesc. e doar un vis. au trecut ani… “i know i neva’ neva’ neva’ gonna leave you baby…/ but i gotta go away from this place”. prezentul incepe cu o cafea si o tigara.
treizeci [i need somethin' to fly over my grave again]
miroase a iarna. a fulgi de zapada reci, care se topesc pe obrajii fierbinti abia iesiti din casa. miroase a vineiarna. miroase a gene inghetate, din care picura apa atunci cand intrii la cald intr-un bar, si narile se dilata la mirosul de vin fiert dulce-acrisor, cu scortisoara sau cuisoare. miroase a anul 1, cand mergeam la pietris… pe vremea cand carciuma avea 4 mese, o soba si un radio din care se auzea “europa fm”. cand singurul angajat era si patron, si bucatar, si barman si chelner. si punea la fiert o oala mare de vin, iar noi il asteptam langa soba fierbinte. si afara ningea. era frumos atunci. tot acolo a fost prima mea intalnire “oficiala” cu el. cand i-am platit cafeaua. 
) si ma zgaiam la ghirlandele cu stelute de brad atarnate pe pereti. erau urate in draci. mov, cu galben, cu roz, cu albastru… in spate, la radio, se auzeau melodii siropoase. ma amuza situatia. el era serios… si a ramas serios pana in ziua de azi… la o masa mai incolo erau moldovenii. din republica moldova. obisnuiau sa bea de dimineata pana a doua zi de dimineata. erau grasuti si cu obrajii rosii tot timpul, probabil de la bautura. cunosteau pe toata lumea, ciocneau cu toata lumea si in fiecare zi gaseau un motiv de baut. cel putin alexei.
am gasit poze din pietris… din anul 1…
douazeci si noua [explicatii]
stii… sensibilitatea nu se calculeaza matematic. sufletul nu este o insiruire de ecuatii. am crezut asta o perioada, si am incercat sa calculez… procentual… cat sunt eu si cat nu sunt eu, cat simt si cat imi imaginez, cat e si cat nu e. am introdus coeficienti si constante. dar in final, rezultatul e altul. variabilele sunt prea multe.
ma trezesc uneori deprimata si imi vine sa plang din senin. si nimeni nu intelege. de ce sufletul are nevoie de un motiv palpabil pentru a fi ranit? de ce oamenii nu inteleg ca se poate intampla asa… din senin. datorita aerului. datorita vremii. ca ceva din astea trezeste un sentiment de tristete…
ai incetat sa mai existi. nu mai imi dai sfaturi. nu te mai vad. poate ai plecat, si tu, satul de gandurile mele intortocheate si ciudate. poate te-au plictisit depresiile mele si acum salasluiesti in capul altcuiva, mai vesel. sau poate e de la nori. o sa te vad iar cand cerul o sa fie senin si nu umbrit de ploi si gripe.
ma duc sa fac un ceai fierbinte. o sa ma afund in fotoliul din bucatarie si o sa astept cuminte la geam sa se intample ceva. o sa te astept sa imi ceri o cafea si sa zici “mai fata…”.
while we wait…
douazeci si opt [nimic]
n-am mai iesit din casa de 2 zile. ma simt slabita. ma simt un bolovan. poate chiar sunt. azi am gasit poeziile mele… o parte. si ma uitam la cum au trecun anii. sunt aproape 3 ani de cand n-am mai scris nimic semnificativ. doar mazgaleli pe foi pierdute printre cursuri uitate in dulapuri. ce viata trista are poezia mea. la fel ca mine. nu pot sa scriu despre nimic 
douazeci si sapte [despre infern si alti demoni]
ma intreb daca intr-o alta viata ar fi fost altfel. nu’sh… nu mai simt nimic. sunt ceea ce dispretuiesc. frustrata… nervoasa… lipsita de idei creatoare. lipsita de sentimente…imi tot evaluez sistemul de valori si ma tot intreb “dar eu cat si ce reprezint?”. dubios.
am avut un vis ciudat. se intampla demult. lumea era a mea. iubeam cu fluturi care simtem ca-mi zboara din ochi, si-mi era teama ca se vede. iubeam fara certuri legate de cine se duce la magazin. fara certuri legate de cine, ce, cand a zis. iubeam in poezii si in melodii si in ploi calde de vara cu miros de pamant jilav. lumea se rezuma la atat si era al dracului de bine.
dar nu ma plang. nu e bine sa mananci rahat atunci cand nu e cazul. iubesc si acum… dar nu total, nu intreg, nu supus si fara cale de intoarcere. nu cu nebunia aia de 17 ani. iubesc franturi… o privire, o atingere, un miros, o anumita parte din intreg, o strangere de mana, un clipit, o anumita gluma sau o anumita expresie, un gest. impreuna sunt ceea ce o sa imi lipseasca. ceea ce o sa tanjesc sa recapat atunci cand universurile se vor destrama.
nu cred in paradis pentru ca am fost in iad. si de acolo nu m-a scos nici un dumnezeu. doar privirea lui. doar glumele lui. doar mana aia care mi-a fost intinsa si pe care am am strans-o atat de tare incat acum ma gandesc daca nu cumva am ranit-o. poate ca da, dar scuza mea este ca am stat prea mult in infern pentru a mai gandi si a nu dori sa ies.
iar asta imi aduce aminte de cel ce imi este tata si m-a indepartat si m-a lasat singura sa sufar si sa-mi doresc moartea ca pe o binecuvantare. acel tata pe care nu l-am impresionat nici macar cat cu o clipire a pleoapelor atunci cand mi-a vazut carnea mainii sangerand. acel tata care mi-a intors spatele si nici macar nu mi-a intins un deget sa ma scoata din mocirla. acel tata pentru care am sacrificat si as sacrifica orice. el ma intreaba azi de ce sunt asa rece cu el. de ce m-am idepartat de el si nu ii vorbesc asa cum obisnuiam.
te doare sa pierzi un parinte. dar te darma sa vezi ca si al 2-lea parinte e pierdut si iti intoarce spatele nemiscat in fata sentimentelor care te coplesesc si te arunca in cel mai indepartat infern.
douazeci si sase [a perfect circle- gravity]
ce frumos e cand o melodie spune ceea ce ai vrea sa spui tu… cand notele arata ce simti si versurile ametesc starea. sunt dezamagita. de mine. de ce e in jurul meu. ma simt singura. mai singura ca niciodata. o sa fii langa mine cand cad? o sa stii sa intinzi o mana sa ma prinzi cand nu se mai poate?
inca ma mai intreb de ce am ales sa traiesc. de ce am ratat atunci cand am avut ocazia? am fost acuzata de lasitate, insa acuzatorii… acei mantuitori de care iti ziceam, habar nu au ce inseamna suferinta in stare pura. acea stare de sufocare, de limita, de alunecare undeva sub nivelul suportabilului. atunci cand nici alcoolul, nici drogurile, nici dumnezeu nu te mai pot ajuta. dar ei vin si iti spun ca ai fost las si te judeca in ipocrizia si idiotenia lor. esti bubos, esti urat, esti inutil, esti demn de mila. esti obligat sa traiesti printre ei, si sa fugi de tine. poti sa te si ascunzi?
Lost again, broken and weary
Unable to find my way
Tail in hand, dizzy and clearly
Unable to just let this go
I am surrendering to gravity and the unknown
Catch me, heal me,
Lift me back up to the sun
I choose to live…
I fell again, like a baby
Unable to stand on my own
Tail in hand, dizzy and clearly
Unable to just let this go
douazeci si cinci [Tool - Sober]
Why cant we not be sober? I just want to start this over.
Why cant we drink forever? I just want to start this over.
I am just a worthless liar. I am just an imbecile.
I will only complicate you. trust in me and fall as well.
I will find a center in you. I will chew it up and leave.
I will work to elevate you, just enough to bring you down.
douazeci si patru [mantuitori falsi]
e verde totul si trist. intre ciocan si nicovala, prefer sa fiu dumnezeu… dar se pare ca nu sunt decat pacatosul care si-a gasit prea multi mantuitori pe care nu stie daca sa ii mai creada. toti imi vor binele si mantuirea, orbiti de propria lor mizerie lumeasca. eu sunt pacatosul rastignit. eu sunt iuda. eu imi tradez mantuitorii si punga cu bani intarzie sa apara.
imi bubuie capul si nu stiu daca sa il cred. ceva in mine tremura, si stiu ca nu e adevarat. imi tradez falsii mantuitori si ma tradez si pe mine. azi si ieri si maine dumnezeu nu ma iubeste. sunt cazuta in dizgratie. nu va apropiati! buba se ia. si va murdariti si mai rau decat sunteti. se poate mai rau de atat?
