zece (cu depresia pe camp)
buey… ma apucasem sa scriu… si scriam si scriam… si mi-am dat seama ca era de cacat. ca totul e de cacat. ca tu nu esti prietenul meu imaginar. ca sunt cu capu’. ca vorbesc singura. ca vorbesc prea mult, ca de obicei… si degeaba. ca l-am citat de 2 ori intr-o propozitie pe robert. ca totul se duce dracului, si eu o data cu “totul’. ca ar trebui sa iti iei alta canapea pe care sa stau sa aberez, ca asta se cam invecheste, si mi se lipeste curu’ de ea…
azi nu vreau sa plec nicaieri. azi stau acasa. brazilia era frumoasa, dar e timp destul. azi stau sa imi numar bubele… din suflet, de pe fata, din minte…
nu rade. pula mea. m-am saturat de prosti carora sa le spun ca sunt destepti. m-am saturat de glumele lor de cacat. m-am saturat de suferintele lor de cacat. m-am saturat de toate aberatiile astea. stii… stiu ca stii… si ce pula mea facem? sunt prea multi frate!!!!! SUNT PREA MULTI!! o iau dracului razna. nu mai pot sa ii ignor. ma irita…
“so.. the season of the fall begins… “
