cincisprezece [marturisiri]

26 martie 2008 at 11:57 pm (pe canapea)

azi m-am lovit. mi-a intrat un ciob in inima. am incercat sa il scot cu un ac, si mi-a sarit acul in ochi. ah. mor. ce emo sunt! :) ) numai ca nu plang, si suferinta mea de fapt nu e a mea. e o chestie pe care mintea mea o creaza cand ma plictisesc. ti-am zis ca imi place sa merg in parc si sa stau sa ma uit la oameni, imaginandu-mi diverse povesti dramatice [sau nu] pe care cred ca le traiesc? dupa felul cum merg, dupa cum vorbesc, dupa cum sunt imbracati, dupa expresiile fetelor… and so on. e o chestie sa stii… trece timpul. imi pare rau ca nu fac asta mai des. desi exersez pe strada, in baruri, in magazin… fiecare om are o poveste nespusa de transmis… eu ce poveste am? de fapt… stiu. dar m-am saturat de ea. sau m-am saturat sa incerc sa o spun.
as mai spune chestii… dar ma enerveaza ca citesc oamenii. BAH! NU MAI CITITI! FUCK OFF! nu vreau! am chef sa va jignesc, si sa va spun ca sunteti niste retarzi imputiti si imbecili, ca habar nu aveti pe ce lume traiti. ca mi-e mila de voi. ca imi place sa rad de voi pe 4bani. ca nu valorati nici macar atat, dar am fost indulgenta. :) ) ah… sunt o draguta! amabila ca intotdeauna. si morocanoasa. dimineata si cand imi vine ciclul. inchid paranteza.
aseara mi-am dat seama ca am ranit multi oameni. si le-am facut rau, facandu-mi mie rau. si i-am pierdut. de ce le-am facut rau? pentru ca… nu stiu… cred ca inconstient imi doream sa sufere si ei o mica parte din ce simt eu. vroiam sa vad cat pot sa tina la mine. aveam nevoie sa tina la mine. si au tinut. pana cand n-au mai putut. si eu m-am innecat. stii… alcoolul e ca un algocalmin. trece durerea pe moment. dar apoi revine, si iei iar si iar… durerea nu trece… tu devii rezistent si ai nevoie de mai mult… pana cedezi fizic. sau psihic. n-am murit. uite ca m-am ridicat. poate asta e cea mai mare realizare a mea. m-am ridicat de undeva de la 6m sub pamant, si am de gand sa urc. nu o sa mai zbor. mi-am dat seama ca nu sunt centrul universului, sau ca cel putin lumea nu se invarte in jurul meu. asa ca acum pot sa merg. si cand mergi, nu mai zbori peste cadavre. le calci si le strivesti in drumul tau. ma rog… metaforic vorbind. ca eu ma mai opresc sa mai si stau de vorba cu ele uneori. :) ) din cauza ca pana acum zburam. imi revin repede, pentru ca invat repede si ma adaptez. hih. sunt un animal superior. bow to me! :) )

Permalink Scrieti un comentariu