douazeci si doi [mizerie]
am scris despre mizeria umana pe “4 bani…” si am impresia ca nu am spus tot. de fapt chiar nu am spus. ma cenzurez. ma cenzurez pana si pe propriul meu blog. incerc mesaje ascunse. atat de ascunse incat nimeni nu isi da seama. ma cenzurez zi de zi, si cu toate astea nu e de ajuns. oamenii sunt tot nemultumiti. el este tot nemultumit. si m-am saturat sa ma simt un om de cacat, cand stiu ca nu sunt. m-am saturat sa ma simt incapabila cand stiu ce pot. m-am saturat de tot rahatul asta si simt ca a ajuns mai mare decat pot eu sa suport. mai mare decat pot eu sa inghit. si de fapt nu e nimic de reprosat… si totul. ma simt fortata sa fac si sa simt chestii care nu imi stau in fire. eu vreau sa iubesc neinteles. obsesiv. paranoic. eu vreau sa ignor ceea ce nu imi place. eu vreau sa fiu asa cum sunt. nu am nevoie de iubire materiala si nici de realitate. nu vreau sa fiu alta. imi simt sufletul maltratat si ciopartit intr-o relatie in care iubirea cunoaste doua valente complet diferite…
douazeci si unu [idila de raft]
ai “fundamentele psihologiei” la cap, ca biblie. am “hidrologie si hidrogeologie” in cap ca imn.
ai patru urechi. doua, le lasi in fiecare noapte pe masa.
am trei maini. una, o las in fiecare noapte’n cutie.
dansam pe doua muzici diferite eu sunt “do” si tu esti “la” eu sunt strop, si tu esti colt eu sunt eu si tu esti tu eu sunt tu si tu esti eu.
douazeci [johnny cash- hurt]
I hurt myself today
To see if I still feel
I focus on the pain
The only thing that’s real
The needle tears a hole
The old familiar sting
Try to kill it all away
But I remember everything
What have I become?
My sweetest friend
Everyone I know
Goes away in the end
You could have it all
My empire of dirt
I will let you down
I will make you hurt
nouasprezece
nu sunt acra si antipatica si nici nu am privirea rece. sunt doar plictisita si satula uneori. stii… ca atunci cand ai mancat o mancare prea mult timp si te ia cu greata numai cand te gandesti la ea. i need some time with myself to figure me out.
sunt satula de vise cu masini de spalat si aspiratoare. de vise de fornetti in slobozia. de vise de casatorie cu un bou. de vise de mare duoamna. de vise tampite si cretine. nu, nu sunt ale mele. inca nu am decazut din statutul de fiinta rationala cu tente de irational. visele mele sunt simple dar amuzante si colorate. eu imi traiesc visele. uneori. iar atunci cand nu pot sa le traiesc, ma gandesc la ele, zambesc si merg mai departe. nu ma transform intr-un sclav al lor.
eu vreau doar liniste si cafea. tigari. muzica. un covor colorat si pufos pe care sa ma intind.
nu ma simt vinovata ca ii judec pe ceilalti. sunt ipocrita atunci cand incerc sa ma mint si sa mint ca eu nu judec oamenii. cu totii o facem, zi de zi. dupa diferite criterii. unii judeca dupa numarul partenerilor de sex, altii dupa haine, altii dupa familie… and so on. dar eu am bunul simt sa o recunosc din cand in cand si sa incerc sa nu ma ghidez dupa asta. plm. e vb de standarde sau de principii sau de educatie. nu stiu. eu nu suport oamenii dobitoci. atat. pe ei ii judec pentru lipsa de inteligenta.
ultima parte era pentru “4 bani…” mai mult.
ma deprima ca exista oameni mai buni decat mine. imi vine sa imi bag pula in tot ce fac si sa ii las pe ei. doar se descurca atat de bine! ce nevoie mai au si de tampeniile mele? si oricat as incerca, tot or sa existe! si o sa uit ca sunt altii mai prosti decat mine si o sa ma simt complexata.
eu nu stiu sa fac nimic perfect. stiu de toate, si nimic.
