nouasprezece
nu sunt acra si antipatica si nici nu am privirea rece. sunt doar plictisita si satula uneori. stii… ca atunci cand ai mancat o mancare prea mult timp si te ia cu greata numai cand te gandesti la ea. i need some time with myself to figure me out.
sunt satula de vise cu masini de spalat si aspiratoare. de vise de fornetti in slobozia. de vise de casatorie cu un bou. de vise de mare duoamna. de vise tampite si cretine. nu, nu sunt ale mele. inca nu am decazut din statutul de fiinta rationala cu tente de irational. visele mele sunt simple dar amuzante si colorate. eu imi traiesc visele. uneori. iar atunci cand nu pot sa le traiesc, ma gandesc la ele, zambesc si merg mai departe. nu ma transform intr-un sclav al lor.
eu vreau doar liniste si cafea. tigari. muzica. un covor colorat si pufos pe care sa ma intind.
nu ma simt vinovata ca ii judec pe ceilalti. sunt ipocrita atunci cand incerc sa ma mint si sa mint ca eu nu judec oamenii. cu totii o facem, zi de zi. dupa diferite criterii. unii judeca dupa numarul partenerilor de sex, altii dupa haine, altii dupa familie… and so on. dar eu am bunul simt sa o recunosc din cand in cand si sa incerc sa nu ma ghidez dupa asta. plm. e vb de standarde sau de principii sau de educatie. nu stiu. eu nu suport oamenii dobitoci. atat. pe ei ii judec pentru lipsa de inteligenta.
ultima parte era pentru “4 bani…” mai mult.
ma deprima ca exista oameni mai buni decat mine. imi vine sa imi bag pula in tot ce fac si sa ii las pe ei. doar se descurca atat de bine! ce nevoie mai au si de tampeniile mele? si oricat as incerca, tot or sa existe! si o sa uit ca sunt altii mai prosti decat mine si o sa ma simt complexata.
eu nu stiu sa fac nimic perfect. stiu de toate, si nimic.
