douazeci si doi [mizerie]
am scris despre mizeria umana pe “4 bani…” si am impresia ca nu am spus tot. de fapt chiar nu am spus. ma cenzurez. ma cenzurez pana si pe propriul meu blog. incerc mesaje ascunse. atat de ascunse incat nimeni nu isi da seama. ma cenzurez zi de zi, si cu toate astea nu e de ajuns. oamenii sunt tot nemultumiti. el este tot nemultumit. si m-am saturat sa ma simt un om de cacat, cand stiu ca nu sunt. m-am saturat sa ma simt incapabila cand stiu ce pot. m-am saturat de tot rahatul asta si simt ca a ajuns mai mare decat pot eu sa suport. mai mare decat pot eu sa inghit. si de fapt nu e nimic de reprosat… si totul. ma simt fortata sa fac si sa simt chestii care nu imi stau in fire. eu vreau sa iubesc neinteles. obsesiv. paranoic. eu vreau sa ignor ceea ce nu imi place. eu vreau sa fiu asa cum sunt. nu am nevoie de iubire materiala si nici de realitate. nu vreau sa fiu alta. imi simt sufletul maltratat si ciopartit intr-o relatie in care iubirea cunoaste doua valente complet diferite…
