to my imaginary friend

aseara am visat… am visat ca demult il sarutam, si dintii ni se transformau in nisip si se imprastiau in vant. in vantul umed de seara. nu ma durea in ochii lui. nu ma durea in palma lui. marea era in partea dreapta. si era verde. de alge. de viata. de viitorul ochilor verzi in care marea zace tacuta si verde cand ma saruta si-mi spune “noapte buna”. iar eu visez saruturi cu dinti de nisip si imbratisari vinovate! vinovate in vis!! in visul in care marea cea verde priveste din partea dreapta si stiu… si stiu ca e viitorul care ma invinovateste pentru vis. de parca l-ar sti. de parc-ar ghici… de parc-ar simti gustul de aer sarat pe buzele mele.

si-atunci ma-ntorc spre stanga. ma uit la munti si ii spun sa fuga cu mine. sa nu ne vada marea. sa nu ma doara marea. sa nu ma afle marea. dar pamantul din ochii lui sta nemiscat. neinteles. neintelegandu-ma. neintelegandu-mi teama si spaima. si dintii ma dor pe masura ce se indeparteaza. si trupul ma doare. si sufletul ma doare. se rup in mine trecuturi tacute uitate.

si ma trezesc. e doar un vis. au trecut ani… “i know i neva’ neva’ neva’ gonna leave you baby…/ but i gotta go away from this place”. prezentul incepe cu o cafea si o tigara.

miroase a iarna. a fulgi de zapada reci, care se topesc pe obrajii fierbinti abia iesiti din casa. miroase a vineiarna. miroase a gene inghetate, din care picura apa atunci cand intrii la cald intr-un bar, si narile se dilata la mirosul de vin fiert dulce-acrisor, cu scortisoara sau cuisoare. miroase a anul 1, cand mergeam la pietris… pe vremea cand carciuma avea 4 mese, o soba si un radio din care se auzea “europa fm”. cand singurul angajat era si patron, si bucatar, si barman si chelner. si punea la fiert o oala mare de vin, iar noi il asteptam langa soba fierbinte. si afara ningea. era frumos atunci. tot acolo a fost prima mea intalnire “oficiala” cu el. cand i-am platit cafeaua. ) si ma zgaiam la ghirlandele cu stelute de brad atarnate pe pereti. erau urate in draci. mov, cu galben, cu roz, cu albastru… in spate, la radio, se auzeau melodii siropoase. ma amuza situatia. el era serios… si a ramas serios pana in ziua de azi… la o masa mai incolo erau moldovenii. din republica moldova. obisnuiau sa bea de dimineata pana a doua zi de dimineata. erau grasuti si cu obrajii rosii tot timpul, probabil de la bautura. cunosteau pe toata lumea, ciocneau cu toata lumea si in fiecare zi gaseau un motiv de baut. cel putin alexei.

am gasit poze din pietris… din anul 1…