to my imaginary friend

miroase a iarna. a fulgi de zapada reci, care se topesc pe obrajii fierbinti abia iesiti din casa. miroase a vineiarna. miroase a gene inghetate, din care picura apa atunci cand intrii la cald intr-un bar, si narile se dilata la mirosul de vin fiert dulce-acrisor, cu scortisoara sau cuisoare. miroase a anul 1, cand mergeam la pietris… pe vremea cand carciuma avea 4 mese, o soba si un radio din care se auzea “europa fm”. cand singurul angajat era si patron, si bucatar, si barman si chelner. si punea la fiert o oala mare de vin, iar noi il asteptam langa soba fierbinte. si afara ningea. era frumos atunci. tot acolo a fost prima mea intalnire “oficiala” cu el. cand i-am platit cafeaua. ) si ma zgaiam la ghirlandele cu stelute de brad atarnate pe pereti. erau urate in draci. mov, cu galben, cu roz, cu albastru… in spate, la radio, se auzeau melodii siropoase. ma amuza situatia. el era serios… si a ramas serios pana in ziua de azi… la o masa mai incolo erau moldovenii. din republica moldova. obisnuiau sa bea de dimineata pana a doua zi de dimineata. erau grasuti si cu obrajii rosii tot timpul, probabil de la bautura. cunosteau pe toata lumea, ciocneau cu toata lumea si in fiecare zi gaseau un motiv de baut. cel putin alexei.

am gasit poze din pietris… din anul 1…