treizeci si unu [... dreams]
aseara am visat… am visat ca demult il sarutam, si dintii ni se transformau in nisip si se imprastiau in vant. in vantul umed de seara. nu ma durea in ochii lui. nu ma durea in palma lui. marea era in partea dreapta. si era verde. de alge. de viata. de viitorul ochilor verzi in care marea zace tacuta si verde cand ma saruta si-mi spune “noapte buna”. iar eu visez saruturi cu dinti de nisip si imbratisari vinovate! vinovate in vis!! in visul in care marea cea verde priveste din partea dreapta si stiu… si stiu ca e viitorul care ma invinovateste pentru vis. de parca l-ar sti. de parc-ar ghici… de parc-ar simti gustul de aer sarat pe buzele mele.
si-atunci ma-ntorc spre stanga. ma uit la munti si ii spun sa fuga cu mine. sa nu ne vada marea. sa nu ma doara marea. sa nu ma afle marea. dar pamantul din ochii lui sta nemiscat. neinteles. neintelegandu-ma. neintelegandu-mi teama si spaima. si dintii ma dor pe masura ce se indeparteaza. si trupul ma doare. si sufletul ma doare. se rup in mine trecuturi tacute uitate.
si ma trezesc. e doar un vis. au trecut ani… “i know i neva’ neva’ neva’ gonna leave you baby…/ but i gotta go away from this place”. prezentul incepe cu o cafea si o tigara.
