douazeci si sase [a perfect circle- gravity]

27 iulie 2008 at 11:26 pm (departe, pe canapea) (, )

ce frumos e cand o melodie spune ceea ce ai vrea sa spui tu… cand notele arata ce simti si versurile ametesc starea. sunt dezamagita. de mine. de ce e in jurul meu. ma simt singura. mai singura ca niciodata. o sa fii langa mine cand cad? o sa stii sa intinzi o mana sa ma prinzi cand nu se mai poate?

inca ma mai intreb de ce am ales sa traiesc. de ce am ratat atunci cand am avut ocazia? am fost acuzata de lasitate, insa acuzatorii… acei mantuitori de care iti ziceam, habar nu au ce inseamna suferinta in stare pura. acea stare de sufocare, de limita, de alunecare undeva sub nivelul suportabilului. atunci cand nici alcoolul, nici drogurile, nici dumnezeu nu te mai pot ajuta. dar ei vin si iti spun ca ai fost las si te judeca in ipocrizia si idiotenia lor. esti bubos, esti urat, esti inutil, esti demn de mila. esti obligat sa traiesti printre ei, si sa fugi de tine. poti sa te si ascunzi?

Lost again, broken and weary
Unable to find my way
Tail in hand, dizzy and clearly
Unable to just let this go

I am surrendering to gravity and the unknown
Catch me, heal me,
Lift me back up to the sun
I choose to live…

I fell again, like a baby
Unable to stand on my own
Tail in hand, dizzy and clearly
Unable to just let this go

Permalink Scrieti un comentariu