douazeci si noua [explicatii]
stii… sensibilitatea nu se calculeaza matematic. sufletul nu este o insiruire de ecuatii. am crezut asta o perioada, si am incercat sa calculez… procentual… cat sunt eu si cat nu sunt eu, cat simt si cat imi imaginez, cat e si cat nu e. am introdus coeficienti si constante. dar in final, rezultatul e altul. variabilele sunt prea multe.
ma trezesc uneori deprimata si imi vine sa plang din senin. si nimeni nu intelege. de ce sufletul are nevoie de un motiv palpabil pentru a fi ranit? de ce oamenii nu inteleg ca se poate intampla asa… din senin. datorita aerului. datorita vremii. ca ceva din astea trezeste un sentiment de tristete…
ai incetat sa mai existi. nu mai imi dai sfaturi. nu te mai vad. poate ai plecat, si tu, satul de gandurile mele intortocheate si ciudate. poate te-au plictisit depresiile mele si acum salasluiesti in capul altcuiva, mai vesel. sau poate e de la nori. o sa te vad iar cand cerul o sa fie senin si nu umbrit de ploi si gripe.
ma duc sa fac un ceai fierbinte. o sa ma afund in fotoliul din bucatarie si o sa astept cuminte la geam sa se intample ceva. o sa te astept sa imi ceri o cafea si sa zici “mai fata…”.
while we wait…
